Corectura unui manuscris literar: ce verifică un editor profesionist

Corectura unui manuscris literar în română este diferită de corectura unui document de business sau a unui articol de blog. Normele sunt aceleași, dar aplicarea lor cere un grad de sensibilitate față de contextul literar pe care nu orice corector îl are.

Nivelul 1: Corectura mecanică conform DOOM3

DOOM3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a) este standardul normativ curent al limbii române scrise. Un corector profesionist trebuie să-l cunoască și să-l aplice consistent.

Principalele categorii de erori mecanice în manuscrisele românești:

Diacritice greșite sau lipsă — cel mai frecvent tip de eroare în manuscrisele scrise pe tastatură. Î vs. â, ș vs. s, ț vs. t. Confuzia entre î și â are și o regulă: î la început și la sfârșitul cuvântului, â în interior (cu excepțiile lor).

Acordul de gen și număr — dezacordurile sunt frecvente la substantivele care schimbă genul în funcție de context (dreptul/dreapta, etc.).

Punctuația dialogurilor — în română există reguli specifice pentru dialoguri: linie de dialog (—), nu ghilimele. Separarea replicilor de atribuiri. Virgula înainte de verbul de vorbire.

Perfectul simplu vs. perfectul compus — în proza literară românească, perfectul simplu are o funcție narativă distinctă față de vorbirea curentă. Un corector care nu înțelege această funcție va „corecta" greșit perfectele simple intenționat folosite de autor.

Nivelul 2: Formele literare și arhaice

Un manuscris literar poate folosi în mod legitim forme care nu apar în dicționarele contemporane:

• Arhaisme — forme vechi ale cuvintelor, folosite pentru efectul stilistic sau pentru autenticitatea epocii descrise
• Regionalisme — forme specifice unor zone geografice, legitime în vorbirea personajelor
• Neologisme personale — cuvinte inventate de autor pentru universul ficțional al cărții
• Construcții poetice — inversiuni sintactice, eliziuni, forme contractate

Regula de bază: ce este intenționat nu este o greșeală. Un editor profesionist întreabă autorul înainte să corecteze o formă neuzuală. Un editor slab o corectează automat.

Logothos rezolvă această problemă prin lexiconul personalizat al proiectului: autorul definește ce trebuie respectat, iar platforma îl respectă pe tot manuscrisul.

Nivelul 3: Coerența internă a manuscrisului

Aceasta este componenta pe care corectorii slab pregătiți o omit complet, pentru că necesită lectura întregului manuscris cu atenție la detalii de continuitate.

Continuitatea personajelor:

• Caracteristici fizice (culoarea ochilor, înălțimea, detalii distinctive)
• Ticuri verbale și gramaticale (un personaj care vorbește dialectal nu poate trece brusc la standard)
• Cunoștințe și amintiri (un personaj nu poate „ști" ceva ce nu a aflat)

Continuitatea spațio-temporală:

• Distanțe și durate de deplasare
• Ordinea evenimentelor (un eveniment nu poate fi menționat înainte să se întâmple)
• Orele, zilele, anotimpurile — trebuie să se adune corect

Continuitatea obiectelor:

• Un obiect care a fost distrus nu poate reapărea
• O armă căreia i s-au terminat muniția nu mai poate trage

Ce nu este în competența unui corector

Confuzia cea mai frecventă: corectorul nu este editorul. El nu:

• Comentează dacă structura narativă funcționează
• Sugerează modificări de intrigă
• Evaluează calitatea literară a textului
• Propune rescrierea pasajelor slabe

Aceste intervenții aparțin editorului literar și au un cost diferit, mai ridicat.

Cum să pregătești un manuscris pentru corectură

Înainte de a trimite la corectat:

1. Fă o lectură finală completă a manuscrisului — tu, autorul
2. Rulează verificatorul ortografic al procesorului de text (Word, Google Docs) — prinde erorile evidente
3. Verifică manual diacriticele — procesoarele de text greșesc frecvent ș/s și ț/t
4. Listează termenii speciali pe care corectorul trebuie să-i respecte (lexiconul proiectului)

Cu Logothos, această pregătire este integrată în procesul de editare — lexiconul se definește la începutul proiectului și este aplicat consistent pe tot manuscrisul.

Concluzie

Corectura unui manuscript literar în română este un proces cu mai multe niveluri — mecanic, formal și de coerență. Cel mai important criteriu pentru alegerea unui corector (uman sau AI) este specificitatea față de proza literară românească: cunoașterea DOOM3, sensibilitatea față de formele literare și capacitatea de a deosebi o greșeală de o alegere stilistică.